De ce se tem oamenii de calculator?

Mutaţiile datorate informaticii, microelectronicii au schimbat viaţa noastră radical; aceasta se datorează următoarelor elemente fundamentale:

–                în primul rând este vorba despre creaţie, organizare, inteligenţă, etc;

–                în al doilea rând este vorba despre modul în care putem folosi calculatorul;

–                      în al treilea rând calculatorul este un mijloc de comunicaţii, înlocuind astfel mai multe mijloace de comunicaţii;

–                      în plus calculatorul este şi un canal de comunicare; putând transmite informaţia în timp real către mai mulţi destinatari simultan. Nu trebuie să uităm faptul că informaţia este cheia succesului în afaceri.

În întreaga istorie oamenii s-au preocupat de producţie, pentru obţinerea de produse finite mai multe şi de o mai bună calitate cu eforturi umane minime şi costuri reduse. Pentru realizarea primei oale de lut, olarul s-a folosit de degete pentru modelarea lutului astfel că muncă era anevoioasă iar calitatea produselor era îndoielnică;  iar mai târziu a descoperit roata astfel că producţia a crescut iar o dată cu ea şi calitatea produselor iar preţul pe produsul finit a scăzut.

La prima vedere  am putea afirma compunentele costurile unui produs  ar fi:

–                      costul muncii omeneşti nemijlocite asigurând unui muncitor un oarecare nivel de trai (înainte de 1990 se asigura un nivel de trai mediu, în funcţie de timpul consumat);

–                      costul materiilor prime;

–                      costul energiei consumate, alta decât energia internă a muncii omului (costul utilajelor, preţul ce se datoreză unei invenţii (creaţii) iar în plus creşterea productivităţii se datorează unui element nou apărut numit de specialişti – organizarea – cu cât organizarea este mai bună cu atât productivitatea creşte).

Din practica economică am învăţat că valoarea produselor şi serviciilor este creeată de munca umană. Tendinţa este ca în valoarea produselor şi serviciilor să se includă tot mai puţin materiile prime, energia şi munca directă şi tot mai mult organizarea, informaţia, inteligenţa şi creaţia, aceasta s-a făcut prin crearea unei industrii producătoare de organizare, informaţie, inteligenţă şi creaţie, industrie care a restructurat forţa de muncă umană creând doar un segmet care are activitate în industria mai sus amintită, iar marea majoritate a devenit disponibilă.

În mod tradiţional economia are trei sectoare de activitate:

  •      1.  sectorul primar (agicultură, silvicultură, vânatul şi pescuitul);
  •       2.  sectorul  secundar (industria şi construcţiile);
  • 3. sectorul terţiar (serviciile). Din cele prezentate mai sus se nasc urmăroarele întrebări: ce se întâmplă cu forţa de muncă nebsorbită rămasă disponibilă? Unde va fi redistribuită forţa de muncă din cele trei sectore? În perioada comunistă sectorul 3 prelua forţa de muncă disponibilizată din primele două, iar azi această rămâne disponibilă cu şanse mici de a mai putea fi încadrată în activitate (şomerii).

La momentul apariţiei gândirii omul se mulţumea cu informaţii calitative (mult sau puţin; mic sau mare), evolând  a simţit nevoia pentru prelucrarea informaţiilor cantitative (degetele, răbojul, abacul, cotul, sfoara, rigla, mai târziu calculatorul de birou),după îndelungi gercetări ajungem la primele calculatoare electronice (numerice şi analogice) care aproximau cantităţile supuse calculului prin mărimi fizice.

Primul calculator numeric (abacul) a apărut în urmă cu 5000 de ani, fiind considerat satisfăcător milenii la rând dar a suferit mai multe îmbunătăţiri. De un adevărat progres al calculatoarelor  numerice se bucură în momentul în care se generalizează sistemul de numerotaţie ,,arab’’, care înlocuieşte în Europa sistemul de cifre romane. Secolul XVII cunoaşte un avânt al comerţului şi manufacturilor, când numărul operaţiilor contabile depăşeşte numărul acceptabil de funcţionari. Aceste calculatoare (maşini) erau capabile să efectueaze cele patru operaţiuni aritmetice, iar mai târziu extragerea rădăcinii pătrate. Toate aceste maşini erau formate din angrenaje de roţi dinţate, fiecare foată avea câte 10 dinţi corespunzător celor zece cifre. Pentru a face un calcul numerele erau poziţionate asupra cărora urma să se efectueze  operaţiile, apoi prin rotirea unei manivele se obţinea rezultatul. Acest tip de calculator are după părerea mea trei neajunsuri:

  1. Depozitarea datelor trebuia făcută pe suport extern (hârtie) fiind necesar o persoană să fie înscrise pe suportul exten atât înainte de efectuarea operaţiunilor cât şi după fiecare operaţie;
  2. Ordinea operaţiilor se făcea după regulile matematice astfel că persoana care manevra calculatorul era obligat să cunoască aceste regului pentru obţinerea rezultatului corect;
  3. Viteza de lucru foarte scăzută.

De – a lungul timpului calculatoarele s-au medernizat ajungând la generaţia, configuraţia şi dimensiunile de azi. Ce este important de reţinut este faptul că primul calculator electronic cântărea 30 de tone şi ocupa o suprafaţă de 145 metri pătraţi. Performanţele erau pe măsură. Nu voi intra în descrierea amănunţită a calculatoarelor deaorece este cunoscută de aproximativ toată lumea.

Calculatorul electronic, acest fabulos şi nou venit nu a întârziat să fie înconjurat de mituri şi prejudecăţi, unii numindu-l ,,lampa lui Aladin’’ pentru că într-un timp scurt primeşti informaţia dorită, dar rămâne prejudecata celui care îl programează pentru că numai datorită muncii acestuia se poate opera pe el iar aceste persoane ,,fac pe şefii’’ faţă de cei din jurul lor. O altă prejudecată este cea legată de reducerea personalului funcţionăresc dar practica a demonstrat inversul căci o dată cu introducerea calculatoarelor în birouri a crescut rapid pentru că introducerea prelucrării automate a datelor a frânt acest proces, rezultând economii calculabile.

Acest mijloc de comunicare dezumanizează transformând omul într-un sir de cifre având caracter personal care nu se dau publicităţii decât în anumite situaţii. Dezumanizarea constă în faptul că socializarea şi discuţia faţă în faţă a dispărut, în plus vocabularul tinerei generaţii este foarte redus aceştia creeând un limbaj propriu doar de ei înţeles şi ştiut. Astfel de exemple se pot enumera în continuare dar mă rezum doar la acesta deoarece mi se pare cel mai elocvent. Un alt motiv de reticenţă despre care se vorbeşte de către unele persoane este teama de imensa putere de control a acestei maşini care poate descoperii ,,micile aranjamente’’ efectuate la limita legii, pentru că funcţionarii depăşiţi de sarcini importante nu vor putea verifica niciodată datele. Teama de ,,a nu mai putea trişa’’ se încrucişază cu teama de calculator a persoanelor cu drept de control.

Schimbările rapide din cadrul societăţii, au repercursiuni în toate sferele existenţei sociale. Forţa umană trebuie să facă faţă acestui ritm al schimbării, fiind obligate să parcurgă în ritm alert un proces de adaptare profesională şi comportamentală. Din acest punct de vedere calculatorul poate fi numit ,,unealtă’’, ,,ajutor’’ cel mai propice pentru om pentru a face faţă noilor provocări sociale.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: